De mult timp nu am mai avut o stare de rau atat de pregnanta, ca dupa scrutinul de ieri. Am crezut ca pana la urma in Romania lucrurile se vor transforma intr-un mod benefic, ca o sa uitam de mentalitati comuniste, ca o sa scapam de politicile de turma atat de nocive.
Speranta in esenta ei mi se pare unul dintre cele mai de cacat cuvinte din limba romana, alaturi de "provocare" si de "comunicare" . Din cauza sperantelor suntem atat de frustrati, din cauza sperantei suntem dezamagiti si tot din cauza sperantei suntem nefericiti.
Am asistat duminica la cea ma mai mare frauda electorala si pot sa spun asta pentru pot sa o fac, pentru ca nu vreau sa tac si sa inghit seminte electorale.
Strategia furaciosilor a fost din pacate una foarte buna, remarcand urmatoarele:
1. Au reusit sa blocheze exercitarea votului in mediul urban, prin trimiterea celor de la sate la sectiile de votare speciale din capitala, mii de oameni nemaiputand vota.
2. Au pus cei mai incompetenti presedinti de sectii de vot, acestia neputand organiza voturile, presedinte+parlament unicameral+reducerea numarului de parlamentari.
3. in continuare, toata prostia cu referendumul a fost facuta doar pentru a ingreuna procesul electoral, atata timp cat a avut doar rol "consultativ" si bazat pe faptul ca romanilor li se rupe intr-un mod greu de cati parlamentari/camere are parlamentul.
Pana la urma nu mi se pare atat de grav ca Antonescu nu a ajuns in turul 2, ci faptul ca romanii i-au preferat pe Geoana si Basescu.
Nu mai am rabdare sa fiu roman pentru ca nu mai pot sa am speranta. Nu mai vad luminita la capatul tunelului, nu mai cred ca voi trai bine, ca voi fi european, ca pot fi protejat. Nu ma pot impaca cu ideea democratica ca trebuie sa ma supun majoritatii, fiind dependent de deciziile politice ale pulimii autohtone.
Vlad si Eduard
Cu 9 ore în urmă






